RĂSCOALA DIN 1907, cea mai puternică răscoală țărănească din istoria României moderne, izbucnită la capătul unui lanț de mișcări țărănești, desfășurate după 1888. Printre cauzele răscoalei: menținerea a numeroase vestigii feudale în agricultură, repartiția inechitabilă a proprietății funciare. Declanșată în N Moldovei, la Flămânzi (8/21 febr. 1907), răscoala s-a întins cu rapiditate, cuprinzând întreaga țară, țăranii arzând conacele și registrele cu învoielile agrare îndreptându-se spre reședințele județene. Reprimată cu ajutorul armatei, răscoala s-a soldat cu numeroase victime omenești. A avut un larg ecou în țară și peste hotare.